Dacii si Romanii
Dacii își apărau pământurile cu dinții, iar romanii cucereau tot ce respira sub cerul vast. Două lumi diferite, unite de conflict, de ambiție și de destin.
Astăzi? Ambele stau pe canapea și se uită la Campionatul Mondial.
România nu s-a mai calificat din 1998.
Pentru unii, e doar o statistică. Pentru noi este o rană care nu s-a închis niciodată și nici nu știm când se va închide
Nu știam noi în 1998 că atunci avea să fie ultima dată când România a fost vie și prezentă la un Mondial.
De atunci Am schimbat generații, selecționeri și speranțe însă n-am mai găsit niciodată sufletul ăla. Nu am mai găsit nimic.
Și apoi e Italia.
Italia e un simbol, 4 titluri mondiale, o legendă, multă tradiție, istorie...și totuși a ratat trei Mondiale consecutive.
Nu din lipsă de talent și nu din lipsă de istorie ci din ceva mult mai flagrant probabil: imposibilitatea de a se reinventa și de a investi.
Italia a crezut că trecutul joacă în locul prezentului, însă numele numele și tricoul nu sunt suficiente pentru a câstiga meciurile.
Fotbalul însă nu iartă pe nimeni și ajungem din nou aici, la Daci și la Romani.
Unul simbol al rezistenței, celălalt simbol al dominației.
Astăzi, România încă încearcă să urce și să lupte dar nu mai știe cum.
Italia cade și nu știe cum să se oprească.
Unul nu mai poate deveni ce a fost iar celălalt refuză să accepte că nu mai este.
Am putea spune că este chiar poetic, două națiuni legate de istorie, unite acum de absență.
Dacă pentru români e mai ușor de digerat, pentru italieni e mult mai greu având în vedere că au devenit și ei, spectatori la propria lor poveste.
Pentru că, la final, adevărul e simplu.
Pe Teren nu mai este nici Dacia, nici Roma, nici România, nici Italia, nici Gheorghe Hagi, nici Roberto Baggio...pe teren sunt doar umbre ale trecutului, simple năluci ce ne bântuie prezentul cu speranța viitorului.
Lok'Tar Ogar!
Comentarii
Trimiteți un comentariu