Și totuși…noi eram si suntem Inter!
Există echipe care câștigă pentru că sunt mai bogate. Există echipe care câștigă pentru că au loturi perfecte, arbitraje perfecte, liniște perfectă. Și apoi există Inter. Echipa care aproape niciodată nu câștigă ușor. Echipa care trebuie să moară puțin înainte să învie. Echipa care atunci când pare terminată…devine cea mai vie. Sezonul 2025/2026 trebuia să fie sfârșitul nostru. Cel puțin asta ni s-a spus de către marii “cunoscatori”. După München, momentul care a lăsat cicatrici pe sufletul nostru, după plecări, după accidentări, după oboseala unui ciclu care părea consumat, Inter părea o corabie spartă plutind într-o furtună fără sfârșit. Și atunci a venit Chivu. Cristian Chivu. Românul! “Prea devreme”, spuneau unii italieni. “Nepregătit”, spuneau pseudo-analiștii noștri de serviciu. (haha, jokes on you) “Experiment.” “Inter nu e Parma.” “Inter nu e Primavera.” Și câte și mai câte am tot auzit Aceiași oameni care se roagă să vadă un român la niv...