Când câștigi ești a tuturor, când pierzi ești doar a mea!
Marți și Miercuri au fost două zile ploioase, mohorâte, genul ăla de zile în care vrei doar să stai în casă, să numeri bani, să te uiți la filme și să dormi. Cu toate astea, știam că miercuri seară soarele va răsări, cu toții vom zâmbi și ne vom bucura. Acum este joi, mă uit pe geam afară, încă sunt nori dar ploaia s-a oprit, cu toate astea în suflet plouă...și încă ce plouă... Fără absolut nicio altă introducere spun doar că poza cu Lautaro este descrierea absolut perfectă a ceea ce se află în momentul asta în sufletele noastre ca și fani Interisti. Ceea ce ar fi trebuit să fie o seară de vis iată că s-a transformat rapid într-o seară a neputinței și a deznădejdii. Cum s-a întâmplat asta și cum s-a ajuns aici? Nu înțeleg, nu pot să înțeleg. 20 de minute după meci rămăsesem cu o privire golașă încă în imposibilitatea de a înțelege. Ce pot să spun este că meciul nu s-a pierdut în Madrid, meciul s-a pierdut în partida din tur unde Inter ar fi trebuit să o decimeze ...